Rămasă în cele mai multe cazuri „fidelă” realităţilor secolului al XIX-lea, cercetarea non-invazivă
a terenului de pe teritoriul Banatului a cunoscut în ultimii ani un reviriment, atât la nivel de instituţie (UVT prin activitatea depusă de lect.univ.dr Liviu Măruia şi lect.univ.dr Dorel Micle), dar mai ales la nivelul iniţiativei private, desfășurată în cea mai mare măsură de către membrii Asociației Arheovest Timișoara, prin adoptarea unor metode deloc noi, dar eficiente în vederea identificării, cercetării şi inventarierii patrimoniului arheologic, rezumate prin conceptul de prospectare arheologică a terenului (archaeological field survey).
Prospectarea arheologică a terenului reprezintă un proces metodologic prin care arheologul colectează informaţii despre locaţia, distribuţia şi organizarea arealelor de interes arheologic, pe arii largi exprimate în hectare sau km2. Pentru această activitate arheologul are la dispoziţie o varietate de tehnici și instrumente de localizare şi examinare a condiţiilor şi caracteristicilor din teren, cum ar fi: periegheza, peospecţiunile geofizice, GIS-ul, GPS-ul, teledetecţia, analiza cartografică sau topografia arheologică.
Activitatea membrilor ArheoVest este legată în mod direct de cercetările arheologice non-invazive, proiectele şi iniţiativele acestora fiind concludente în acest sens. Prima implicare a membrilor ArheoVest într-o cercetare cu valenţe arheologice interdisciplinare de teren a fost proiectul eGISpat - Timiş, desfăşurat sub egida Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Timiş şi a Universităţii de Vest din Timişoara. Acest proiect, finalizat în 2007, a stat la baza primului proiect al Asociației Arheovest, ArheoGis (materializat în lucrarea ArheoGIS – Baza de date a patrimoniului arheologic cuprins în Lista Monumentelor Istorice a judeţului Timiş. Rezultatele cercetărilor de teren). Pe lângă rezultatele ştiinţifice deosebite obținute pe parcursul celor 4 ani ai desfășurării proiectului ArheoGis ( descoperirea a peste 200 de obiective arheologice* inedite nevizate de proiect), implicarea și formarea unui grup consistent de studenţi voluntari în cercetările de prospectare a terenului a reprezentat un mare câștig al acestui prim proiect al Asociației Arheovest.
În anul 2010 urma proiectul Monografia arheologică a localităţii Moşniţa Veche (jud. Timiş), materializat doi ani mai târziu în lucrarea Geografia Istorică a zonei Moşniţa Veche. Rezultatele cercetărilor arheologice de teren. Acest proiect a reprezentat rezultatul colaborării între Asociaţia ArheoVest şi Asociaţia din Moşniţa pentru Iniţiative Comunitare, proiect care a vizat întocmirea unui studiu complex de arheologia peisajului prin metode de verificare perieghetică sistematică, teledetecţie, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică şi prospecţie magnetometrică pe o suprafață de circa 2500 ha. În urma derulării acestor cercetări au fost descoperite 93 de obiective arheologice inedite.
Pe lângă proiectele menţionate, o serie de iniţiative private ale membrilor Arheovest au avut menirea să completeze efortul de repertoriere a descoperirilor arheologice bănățene. Având iniţial caracterul de lucrare de disertaţie, lucrarea Liebling. Monografie arheologică (in press) este rezultatul cercetării perieghetice sistematice a întregului hotar al localității Liebling (jud. Timiș) - circa 5000 ha - , verificări soldate cu descoperirea a 104 obiective arheologice, din care 102 inedite. Aflate încă în lucru, două alte areale din județul Timiș se bucură de o astfel de abordare, localitatățile Igriș și Alioș, până în prezent fiind cercetate circa 3000 ha, din care a rezultat descoperirea a peste 100 de obiective arheologice inedite.
*Obiectiv arheologic – zonă geografică distinctă pe suprafaţa căreia s-au atestat urme ale unor activităţi umane mai vechi, constând în artefacte şi ecofacte. Obiectivul arheologic poate reprezenta un sit arheologic în sine sau numai o parte încadrată acestuia. Descoperirile reunite în cadrul unui obiectiv pot defini entități din cele mai diverse, cum ar fi așezări întregi (sate), morminte sau necropole, locuințe izolate, structuri pirotehnice (cuptoare de metalurg, olar, etc.), zone de exploatare a metalelor, liticelor, sării (de suprafață sau subterane), fântâni, etc. În cadrul descoperirilor de la Liebling obiectivul arheologic ţine locul, la nivel terminologic, denumirii de sit arheologic, însă accepţiunea celor doi termeni poate fi, în funcţie de situaţie, uşor diferită. Distingerea geografică şi utilizarea termenului de obiectiv arheologic au rolul de a evita generarea unor încadrări eronate, dat fiind faptul că numai cercetarea invazivă (săpătura arheologică) este în măsură să confirme sau să infirme apartenenţa mai multor aglomerări de material arheologic la un singur complex sau grup de complexe, ce reprezintă un singur sit arheologic.
Cercetarea arheologică de teren desfăşurată de către membrii ArheoVest pe teritoriul Banatului în perioada 2006-2013 a oferit rezultate spectaculoase, mai ales din perspectiva densității descoperirilor arheologice. În ceea ce privește zona de câmpie din județul Timiș, areal unde s-au efectuat mai multe periegheze sistematice, s-a demontat cu certitudine mitul conform căruia Banatul era un ținut foarte slab locuit înainte de cucerirea habsburgică, dovedindu-se bogăția prezenței umane pe arii extinse, încă din perioada neolitică.
În urma cercetărilor de teren sistematice sau punctuale, membrii ArheoVest au reuşit repertorierea a peste 700 de obiective arheologice inedite, distribuite în arealul administrativ a judeţelor Timiş (>500), Arad (>200) şi Caraş Severin (>20), reprezentând fundamentul bazei de date geospaţiale dezvoltate de noi.
